Păcatele părinţilor şi bolile copiilor

      Copiii nu plătesc cu sănătatea lor pentru păcatele personale ale părinţilor, ci pot suferi în virtutea urmărilor păcatelor părinteşti [1]. Fără a fi răspunzători personal pentru nelegiuirile neamului lor, urmaşii sunt strâns legaţi de înaintaşi genetic, psihologic, social, cultural şi duhovniceşte. Amândouă generaţiile – şi cea tânără şi cea în vârstă – trăiesc în mod inevitabil experienţa înrâuririi reciproce pozitive şi negative. Se moştenesc nu păcatele personale, ci predispoziţia spre ele, adică pervertirea naturii omeneşti. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, păcatele nepocăite ale strămoşilor provoacă modificări patologice în trupurile şi în sufletele urmaşilor.

      Copilul primeşte de la părinţi doar acel potenţial al energiilor dumnezeieşti pe care îl aveau părinţii lui în momentul când l-au zămislit [2].

      Lucrurile trebuie văzute din perspectiva lui Dumnezeu şi nu din perspectiva omului. Problema nu este ce suntem noi, unde am ajuns, ci care este adevărul, ce spune Dumnezeu, care este adevărul lui…

Vezi articolul original 2.753 de cuvinte mai mult